Durerea de burtă este una dintre cele mai frecvente plângeri la copil. Uneori apare după o masă mai mare, în constipație sau în timpul unei viroze și trece repede. Alteori, părintele se sperie pentru că durerea este intensă, copilul se strânge de burtă, nu vrea să mănânce sau apar și febră, vărsături ori diaree. În astfel de momente, întrebarea firească este: „ce fac acum acasă și când trebuie să merg la medic?”.
Răspunsul depinde de intensitatea durerii, de locul în care este localizată, de cât de repede s-a instalat și de starea generală a copilului. Multe episoade sunt benigne și se pot monitoriza, dar anumite semne nu trebuie amânate. Dacă simptomul persistă sau se asociază cu alte manifestări digestive importante, evaluarea la pediatru sau, la nevoie, la gastroenterologie pediatrică este recomandată.
Durerea abdominală este un simptom, nu un diagnostic. Poate proveni din tubul digestiv, din tractul urinar, din ganglionii abdominali inflamați în context viral sau chiar din cauze care nu au legătură directă cu digestia. De aceea, localizarea și contextul sunt importante.
La copilul mic, descrierea este adesea vagă. El poate arăta toată burta, poate refuza să se ridice, poate plânge ori se poate lipi de părinte. Medicul interpretează aceste semne împreună cu durata și cu simptomele asociate.
Cele mai frecvente cauze sunt constipația, gastroenterita, indigestia, balonarea, infecțiile virale și infecțiile urinare. Durerea poate apărea și în reflux, intoleranțe alimentare sau după mese foarte rapide și bogate.
Faptul că durerea este frecventă nu înseamnă că este automat gravă, dar modul în care evoluează poate schimba complet interpretarea.
Risc mai mare de complicații există la copiii mici care nu se hidratează bine, la cei cu constipație severă, boli digestive cunoscute, antecedente chirurgicale sau dureri care se repetă pe fondul unei creșteri ponderale slabe.
Un alt factor de risc este durerea care se intensifică progresiv, devine bine localizată, trezește copilul noaptea sau îl împiedică să meargă. În aceste situații, monitorizarea simplă la domiciliu poate să nu mai fie suficientă.
Durerea abdominală trebuie evaluată împreună cu febra, vărsăturile, diareea, constipația, lipsa poftei de mâncare, balonarea și simptomele urinare. Uneori, asocierea orientază mai bine decât durerea în sine.
De exemplu, durerea cu vărsături și diaree sugerează frecvent o infecție digestivă, în timp ce durerea cu usturimi la urinare poate ridica suspiciunea unei infecții urinare. Durerea intensă, localizată, cu copil nemișcat sau foarte sensibil la atingere, cere prudență sporită.
Medicul va întreba când a început durerea, unde o indică copilul, dacă apare în valuri sau continuu, dacă există legătură cu mesele ori cu scaunul și ce alte simptome au apărut. Contează și dacă durerea se agravează la mers, la tuse sau la palpare.
Examenul clinic include palparea abdomenului, evaluarea hidratării și, după caz, examinarea gâtului, a plămânilor sau a tractului urinar. Uneori nu sunt necesare investigații. Alteori, se pot recomanda analize sau ecografie pediatrică pentru clarificarea cauzei.
Dacă durerea este ușoară și copilul rămâne activ, managementul de acasă poate include lichide, repaus relativ, mese ușoare și observarea tranzitului intestinal. Când există constipație, corectarea ei poate rezolva problema.
Nu este util să administrezi repetat antispastice, antiinflamatoare sau antibiotice fără evaluare. Tratamentul corect depinde de cauză: o gastroenterită se abordează altfel decât o constipație sau o problemă chirurgicală.
Un detaliu practic important este să observi dacă durerea se ameliorează după scaun, după eliminarea gazelor sau după repaus. Aceste informații pot sugera constipație, balonare sau o problemă funcțională și îl ajută pe medic să înțeleagă mai repede tabloul. În schimb, durerea care devine progresiv mai puternică, nu cedează și îl face pe copil să stea nemișcat merită reevaluată fără întârziere.
Mergi cu copilul la medic dacă durerea persistă, reapare des, se agravează, îl împiedică să mănânce sau să se miște ori dacă se asociază cu febră, vărsături, diaree, constipație prelungită sau simptome urinare.
Este recomandat consultul și atunci când părintele nu reușește să își dea seama dacă este ceva banal sau nu. În pediatrie, mai ales la copiii mici, tabloul se poate modifica repede.
Consultul este util și când durerea pare ușoară, dar reapare de mai multe ori în aceeași săptămână sau părintele observă că micuțul evită mâncarea, joaca ori mersul la toaletă. Frecvența episoadelor contează aproape la fel de mult ca intensitatea lor.
Solicită evaluare rapidă dacă durerea este severă, localizată intens într-o zonă, abdomenul este foarte sensibil sau copilul refuză să meargă. Sunt alarmante și vărsăturile verzi, sângele în scaun, febra mare cu stare generală proastă și semnele de deshidratare.
Durerea care trezește copilul noaptea, asocierea cu scădere în greutate sau copilul care pare foarte moale și palid nu ar trebui ignorate.
Observă localizarea durerii, durata, legătura cu mesele și cu scaunul. Notează dacă a avut febră, vărsături, scaune diareice sau urinare dureroasă. Aceste detalii scurtează drumul până la un diagnostic corect.
Oferă lichide, evită mesele grele și nu forța copilul să mănânce. Dacă există și diaree sau vărsături, consultă ghidurile despre diaree la copil și vărsături la copil, dar mergi mai repede la medic dacă apar semne de alarmă.
Dacă micuțul are istoric de constipație, notează data ultimului scaun și aspectul acestuia. Uneori tocmai aceste detalii simple, omise din grabă, explică o parte importantă din simptomatologie și evită investigații inutile.
Poți urmări evoluția, hidratarea și tranzitul intestinal pentru câteva ore, dacă micuțul rămâne activ și confortabil.
Da. Constipația este o cauză foarte frecventă de durere abdominală la copil.
Când este intensă, localizată, se asociază cu vărsături verzi, sânge, febră mare, abdomen rigid sau copilul nu poate bea lichide.
Durerea abdominală la copil este frecventă și, de multe ori, are cauze benigne, dar trebuie interpretată în contextul simptomelor asociate și al stării generale.
Dacă simptomul persistă, se agravează sau apar semne de alarmă, programează un consult la pediatru; iar când tabloul sugerează o problemă digestivă mai complexă, gastroenterologia pediatrică poate fi pasul următor.
Pentru documentarea și verificarea informațiilor medicale din această pagină au fost consultate următoarele surse autoritative:
Autor: Armina ClinicMed
Articol revizuit medical de:
Dr. Cercel Corina
medic specialist pediatrie și gastroenterologie pediatrică
Publicat:
Revizie medicală: